Sonia Rafila

Bună! Am șaptesprezece ani și sunt elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș. Prietenii îmi spun că sunt un om haotic și gălăgios, căruia nu-i este frică să-și exprime opinia sau să pună întrebări. Îmi place să vorbesc cu oameni dispuși să asculte, iar subiectele pe care sunt dispusă să le discut sunt vaste. Ador arta sub toate formele ei, fie aceasta exprimată prin culori, litere pe-o pagină sau o simplă floare răsărită pe câmp. În timpul liber îmi place să desenez, să fotografiez și să scriu povești.

Deşert

Stau în pat și privesc tavanul.
În mâna stângă am un bob de nisip.
Zilnic se adaugă altele,

ceasul ticăie,
am ajuns la o mie de boabe.
Simt cum îmi apasă pieptul,
îmi umple plămânii.

E ciudat,
de ce nu țin pasul cu ceilalți?

Trece o lună,
greutatea e mai mare,
timpul trece
încet, mai încet.

Se sfârşeşte lumea?

Nimănui nu pare să-i pese.
fiecare cu ale lui.

Memorie

Robinetul face pic.
Bucătăria e întunecată.
Nu trebuia să fiu aici de la început.
Defect.

Ar fi trebuit să fiu afară.
Să mă duc la magazin,
Să cumpăr lapte și ovăz,
Nu să mă holbez la robinet.
Robinetul meu stricat.
Defect.
De ce nu îmi mai amintesc
Ce mi-am propus acum câteva minute?

Pic pic pic.
Nu se oprește niciodată.
E defect.
Și mă ține tot așa
Pic pic… pleosc.

Libertate

Sunt o pasăre în acvariu.
Nu-mi place că penele-mi sunt ude,
ude leoarcă.
Grele.
Mă sufoc sub presiune.

Peștii care m-au primit îmi spun că sunt egoist,
că doresc să ies de-aici,
să mă mișc liber.
Natural.
să simt aerul între pene.
Ușor ca o pană.

Pești-mi spun că nu apreciez
că mi-au dat un loc în acvariul lor, cu drag.

Chiar îmi plac peștii!
Îmi plac mult! Sunt frumoși!
Îmi sunt ca o familie.
Dar eu și apa nu ne combinăm.
Și, aparent, am de ales între familie și mine.