Fulgencio Martínez, poet spaniol, s-a născut la Murcia în decembrie 1960; conduce și editează revista Ágora-Papeles de Arte Gramático. Deține un masterat în filosofie și în filologie hispanică. A fost profesor de filosofie. În octombrie 2025, a publicat Sendas de invierno. Exposición temporal 3 (Ed. Arspoetica, Oviedo). 

Printre celelalte volume de poezie ale sale se numără: Cosas que quedaron en la sombra (2005, ed. Nausicaä, Murcia), León busca gacela (2009, Ed. Renacimiento, Sevilla), Cancionero y rimas burlescas (2014, Renacimiento), Línea de cumbres (2019, ed. Adarve, Madrid), La segunda persona (2021, ed. Arspoetica, Oviedo), Carta partida. Expoziție temporară 2 (2024, ed. Arspoetica).  Este, de asemenea, autorul unui eseu despre filosofia și poezia lui Antonio Machado, publicat în Brazilia de Universitatea Catolică din Pernambuco (Recife), revista Symposium,Ano 16, n.1. Janeiro-Junho 2012; precum și a unei antologii de poezie spaniolă: La escritura plural. 33 poetas entre la dispersión y la continuidad de una cultura (2019, Arspoetica). 

Unele dintre poemele sale au fost traduse în limba română și publicate în cărți și reviste; cele mai recente, în cartea Poezie europeană contemporană, vol. 3, antologie coordonată de Valeriu Stancu (cu traducere în limba română de Valeriu Stancu), și în revista Uniunii Scriitorilor Români Apostrof, numărul din septembrie 2025 (cu traducere în limba română de Felix Nicolau).

Fulgencio Martínez, poeta español, nace en Murcia en diciembre de 1960; dirige y edita la revista Ágora-Papeles de Arte Gramático. Master en Filosofía y en Filología Hispánica. Ha sido profesor de Filosofía. En octubre de 2025, ha publicado Sendas de invierno. Exposición temporal 3 (Ed. Arspoetica, Oviedo). 

Entre sus otros libros de poemas se encuentran: Cosas que quedaron en la sombra (2005, ed. Nausicaä, Murcia), León busca gacela (2009, Ed. Renacimiento, Sevilla), Cancionero y rimas burlescas (2014, Renacimiento), Línea de cumbres (2019, ed. Adarve, Madrid), La segunda persona (2021, ed. Arspoetica, Oviedo), Carta partida. Exposición temporal 2 (2024, ed. Arspoetica).  También es autor de un ensayosobre la filosofía y la poesía de Antonio Machado, publicado en Brasil por la Universidad Católica de Pernambuco (Recife), revistaSymposium.Ano 16, n.1. Janeiro-Junho 2012; y de una antología de poesía española: La escritura plural. 33 poetas entre la dispersión y la continuidad de una cultura (2019, Arspoetica). 

Algunos de sus poemas han sido traducidos al rumano, y se han publicado en libros y revistas; los más recientes, en el libro Poezieeuropeanaăcontemporană, vol. 3, antología al cuidado de ValeriuStancu (con traducción al rumano por ValeriuStancu), y en la revista de la Unión de Escritores Rumanos Apostrof, número de septiembre 2025 (con traducción al rumano porFelix Nicolau).

EL PUBIS DE LA AMADA

Se parece el pubis de mi amada

a un lancinante racimo de corcheas.

Melómanos, mis labios

orzan la proa

más allá del meridiano del ombligo,

vendimiando un mar infinito acústico

como hormigas laboriosas;

hasta tocar una playa

donde, al atardecer,

simulan un desmayo

para caer en los más deliciosos compases.

PUBISUL IUBITEI

Se aseamănă pubisul iubitei mele

cu un sfâșietor ciorchine de optimi.

Melomane, buzele mele

înalță prova

dincolo de meridianul buricului,

recoltând o mare infinită acustică

ca niște furnici harnice;

până ajung pe o plajă

unde, la apus,

simulează un leșin

pentru a cădea în cele mai delicioase ritmuri

COCHERITOS LOCOS
                   Poema de sátira política

Cocheros locos les llamó Antonio

Machado. Hoy son plaga,

crecidos en número los del paño

y los del puño. Legión de langostas

devoradoras de un país risueño

donde mayo proveería para vivir todo el año,

si no saquearan la mies esos parásitos.

Con ellos vinieron los ríos secos,

el polvo de los barrancos,

la aridez de los tormos, las cosechas

esquilmadas: sacan sus largas patas,

suben los ojos como faros mecánicos

y espían cualquier movimiento de vida

y le imponen alcabalas al paisaje.

Cambian de piel igual que las culebras

cada temporada, pero en el fondo

son siempre los mismos tipos pelanas,

los mismos zorros con vistosas plumas

de cacique en un gallinero pobre.

Cueros hinchados y, pese a su vanidad,

inseguros, temiendo siempre el día

en el que pierdan todo

su poder, y les ahorquen.

VIZZITII NĂZDRĂVANI
                           Poem de satiră politică

”Cocheros locos” i-a numit Antonio

Machado. Astăzi sunt o pacoste,

Crescu numărul răsfățaților

și al cocalarilor. O legiune de lăcuste

devoratoare ale unei țări voioase

unde luna mai ar asigura traiul pentru tot anul,

dacă acești paraziți nu ar jefui recolta.

Odată cu ei au apărut râurile secate,

Pulberea din râpe,

Ariditatea movilelor, recoltele

sărăcite: își întind picioarele lungi,

își ridică ochii ca niște faruri mecanice

și spionează orice semn de viață

și impun taxe peisajului.

Își schimbă pielea la fel ca viperele

În fiecare sezon, dar în fond

sunt mereu aceiași tipi spâni,

aceleași vulpi împodobite cu pene strălucitoare

de șef de trib într-un coteț sărac.

Piele tăbăcită scorojită și, în ciuda vanității lor,

nesiguri, temându-se mereu de ziua

în care își vor pierde toată

puterea și vor fi spânzurați.

BAÑO DE MADRUGADA
                 (Recuerdo de la isla de Menorca)

Quise tocar y retener la ola,

y mis manos se volvieron ríos.

Era de Venus divina escultura líquida.

De madrugada me arrojé en ese mar,

resina se me hicieron mis dedos

intentando retener lo inefable…

Entonces, comprendí que las deidades,

más allá de morar un lugar bello,

gustan transformarse por una temporada

en una materia, una planta, un río o una roca,

en una muchacha –¿por qué no?–, y en una ola.

Y que esos seres y elementos mortales

no son solo adjetivos o atributos divinos;

son la misma divinidad sustantiva y voluble.

BAIE ÎN ZORI  
(Amintire din insula Menorca)

Am vrut să ating și să rețin valul,

iar mâinile mi-au devenit râuri.

Era o sculptură lichidă a divinei Venus.

În zori m-am aruncat în acea mare,

rășină mi s-au făcut degetele

încercând să rețin inefabilul…

Atunci, am înțeles că zeitățile,

dincolo de a locui într-un loc frumos,

le place să se transforme pentru un sezon

într-o materie, o plantă, un râu sau o stâncă,

într-o fată – de ce nu? –, și într-un val.

Și că aceste ființe și elemente muritoare

nu sunt doar adjective sau atribute divine;

sunt însă și divinitatea substanțială și schimbătoare.

EPIGRAMAS

(1) CONÓCETE A TI MISMO

He conocido a alguien, pero no sé si soy yo.

EPIGRAME

(1) CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI              

Am cunoscut pe cineva, dar nu știu dacă sunt eu.

(2) PARADOJA DEL DESEO

No les llevó mucho esfuerzo conocerse,

con los años llegaron a ser uno los dos.

Hoy, llamando alguna vez al deseo,

fantasean con ser aquellos dos extraños

que se asaltaron el uno al otro…

un día, en un semáforo en rojo,

arrancándole las bragas él a ella,

con justificada precipitación;

botando ella en las rodillas de él,

contra el volante, hasta morirse juntos.

(2) PARADOXUL DORINȚEI

Nu le-a trebuit mult efort să se cunoască,

de-alungul anilor cei doi au devenit unul.

Astăzi, apelând uneori la dorință,

au fantezii că sunt acei doi străini

care s-au asaltat reciproc…

într-o zi, la un semafor pe roșu,

el smulgându-i chiloții ei,

cu o precipitare justificată;

ea sărind pe genunchii lui,

rezemată de volan, mai să moară împreună.

(4) ASCÉTICA

Comprendo la novedad de la ascética

en un mundo donde tanto se exhibe

el eco del placer y la vanidad de un eco

rompe las vértebras de la juventud.

Marginar el deseo, o incordio luciente,

tanta imagen de pura felicidad,

contratar una lúgubre compañía

es volver a ser sensible y a ser apto

para un día, tal vez, saber gozar.

¿Tarde?

(4) ASCETICA

Înțeleg noutatea ascetismului

într-o lume în care se etalează atât de mult

ecoul plăcerii iar vanitatea unui ecou

rupe vertebrele tinereții.

Marginalizarea dorinței, sau sâcâiala strălucitoare,

atâtea imagini de fericire pură,

acceptarea unei companii lugubre

înseamnă a redeveni sensibil și apt

ca într-o zi, poate, să știi să te bucuri.

Tardiv?

(5) CONSEJOS DE ARDUTIEL A UN REY JUBILADO*

Disfruta la vida, señor,

pero paga tus vicios

con tu peculio y rentas.

Somos el sueño de una sombra,

como dijo Píndaro;

no un sueño con faldas y a lo loco

que se realiza siempre.

(transcrito al español moderno por Andrés Acedo).
* Ardutiel (también llamado SemTob) es el poeta autor de Proverbios morales (s. XIV)

(5) SFATURI DE LA ARDUTIEL PENTRU UN REGE PENSIONAT*

Bucură-te de viață, domnule,

dar plătește-ți viciile

din economiile și veniturile tale.

Suntem visul unei umbre,

așa cum spuneaPindar;

nu un vis cu fuste și destrăbălare

care se împlinește întotdeauna.

(transpus în spaniola modernă de Andrés Acedo).
* Ardutiel (cunoscut și subnumele de Sem Tob) este poetul autor al lucrării Proverbe morale (sec. XIV)

6) A FRANCISCO DE QUEVEDO

Dios de los poetas, déjame mentirte

diciendo acaso algunas verdades:

Leen tus versos los ruiseñores

y los atardeceres. De tu Bruto

aprenden los infantes en España,

en tu Infierno viven contentos,

desalfabetizados, jóvenes y viejos…

(no le llaman infierno sino políticos),

alguno si escucha un rumor

de que recitan tus versos

se persigna como ante la puta del diablo.

(6) LUI FRANCISCO DE QUEVEDO

Dumnezeule al poeților, lasă-mă să te mint

spunând poate câteva adevăruri)

Versurile tale le citesc privighetorile

și apusurile de soare. Despre Brutus al tău

învață copiii din Spania,

în Iadul tău trăiesc mulțumiți,

analfabeți, tineri și bătrâni…

(nu-l numesc iad ci politicieni),

unii dacă aud un zvon

că ți se recită versurile,

își fac semnul crucii ca în fața curvei diavolului.

Traduceri de Felix Nicolau și Dragoș Cosmin Popa