Există un tip de patriot care își iubește țara doar în vorbe. Îl vezi rostind lozinci, invocând tradiții și fluturând simboluri, dar îl recunoști cu adevărat după ceea ce lasă în urmă: resturi aruncate pe marginea drumului, prin peisaj sau pe malul apelor. Am văzut un astfel de „patriot” aruncând din mers pachetul gol de țigări, în timp ce pe mașină îi fluturau două steaguri.

Patriotismul de paradă este, adesea, doar o mască pentru lipsa de implicare sau pentru interesele înguste ascunse în spatele unor cuvinte mari. În loc să unească, acest tip de patriotism separă, creează false ierarhii între „adevărați” și „mai puțin adevărați”, transformând iubirea de țară într-un instrument de excludere și judecată. Sub faldurile steagurilor, el nu este decât o formă de goliciune morală.

Patriotismul autentic nu are nevoie de scenografie. El nu se hrănește din lozinci, ci din muncă, onestitate, sacrificiu și respect față de comunitate și adevăr. Nu se manifestă doar în zilele de sărbătoare, ci în felul în care ne facem zilnic meseria, în grija față de spațiul în care trăim și în solidaritatea discretă cu cei din jur. Despre un astfel de patriotism, asumat, tăcut, dar decisiv, vorbește scriitorul Dan Roman în cartea Credențional, apărută la Editura Hereditas, în 2025.

Volumul propune o literaturizare a evenimentelor din preajma Marii Uniri. Transilvania apare ca un spațiu al conviețuirii tensionate, în care naționalitățile se intersectează nu doar cultural, ci și conflictual. Pentru români, unirea înseamnă împlinirea unui ideal istoric; pentru alții, pierderea unor privilegii sau teama de marginalizare. În acest climat, tensiunile devin inevitabile.

Credenționalul, documentul simbolic din centrul cărții, este redactat de românii din trei sate din zona Aradului și exprimă voința lor de unire. El trebuie să ajungă la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. Moise, un țăran, își asumă misiunea de a-l duce, în ciuda pericolelor. Primul care i se opune este chiar jandarmul satului, el însuși de origine mixtă, semn al fracturilor identitare ale epocii.

Romanul este construit pe două planuri narative, care se succed cu o tensiune crescândă. În primul, Moise și nepotul său, Nicodim, pornesc cu căruța spre Arad, de unde intenționează să ia trenul spre Alba Iulia. Drumul le este curmat brutal. Moise este împușcat de jandarmi pentru refuzul de a se supune, iar Nicodim, rămas singur, preia credenționalul și fuge prin pădure. Salvat de un cioban din fața unui lup, băiatul își continuă drumul, ajutat de acesta, într-o cursă contra timpului și a autorităților. După numeroase obstacole, ajunge la Alba Iulia, bolnav și epuizat, dar reușește, în cele din urmă, să înmâneze documentul lui Iuliu Maniu. Momentul este unul de mare intensitate emoțională: gestul copilului concentrează, simbolic, sacrificiul unei comunități întregi.

În planul secund, peste un secol, Valeriu, nepotul lui Nicodim, se întoarce din Italia împreună cu fiul său, Iulius. Recent despărțit de soție, el încearcă să-și reconecteze copilul la rădăcinile sale. Drumul lor prin Arad și apoi spre Alba Iulia devine unul inițiatic, presărat cu vizite, reflecții și un accident care le schimbă planurile. În cele din urmă, reunirea familiei și participarea la comemorarea centenarului Unirii capătă o valoare simbolică, sugerând continuitatea memoriei și a identității.

Deși, pe alocuri, detaliul descriptiv poate deveni excesiv, apropiind narațiunea de un scenariu cinematografic, forța cărții stă în tensiunea morală și în capacitatea de a transforma un fapt istoric într-o poveste vie, accesibilă și emoționantă.

În concluzie, Credențional este mai mult decât o reconstituire literară a unui moment istoric. Este o meditație asupra sensului autentic al patriotismului. În contrapunct cu patriotismul de paradă, cartea propune un model al responsabilității, al curajului individual și al fidelității față de o idee care depășește interesul personal. Prin destinele lui Moise și ale lui Nicodim și prin reverberațiile acestora peste generații, romanul lui Dan Roman reamintește că istoria nu este făcută doar de lideri și discursuri, ci și de oameni simpli, capabili să ducă, uneori cu prețul vieții, o credință până la capăt.

*Credențional, Editura Hereditas, 2025.