
Florin Dumitrescu & Mihók Tamás
Mai bine
la metempsihoză
decât la zoo
în aura de muște
a ursului polar
mai bine bacterie
dintr-o carie de molar
decât imortal în halou de chihlimbar
captiv cu erele-n rășină
mai bine incendiat de lumină
orbit în extazul unui felinar
cu sfârâit de cheratină
pururea pur (așa cum și-ar
lansa alegoria
fratele nostru Manasia)
decât dulău în lanțuri
înfometat snopit în bătaie
lătrând dement
trecătorii hoți netoți
(i.e. nehoți toți)
mai bine bichon de-apartament
cu titulatura „potaie”
și-un colț
mereu înfipt în branțuri.
mai bine un simplu gândac
fie el chiar și de bălegar
pironit într-un catren de Leac
și prin al poeziei har
complet nevătămat
decât un biet copac
imposibil de expropriat,
carevasăzică secular,
căruia statul, noul proprietar,
îi vine mefistofelic de hac
deviind drumul național.
decât zâmbetul Colgate
al fotografului urban
cu botanical tattoo pe burdihan
premiat în aplauze și-urale
pentru estetica sensibilă a pozelor sale
cu dezastre naturale
mai bine, scutit de clickbait,
un prosop răsucit „turban”,
suport termic momentan
într-un centru de reabilitare.
dar roiului de-albine
cum de i-o fi mai bine:
în negura de scorbură
cu soarta ce se-nvolbură
la mierea ce s-a scurs
la gheara cea de urs
la secetă sau arșiță
sau dincoace-n stuparniță
luat cu binișoru
de nenea-apicultoru’
și-n zvon de zumzăit
schimbat și primenit?
sau cum e să fii fluture
urzica să nu te usture
pasăre, să nu te curentezi
țestoasă, metabolismu’ să-ți fentezi
taipan imun la propriul venin
să nu poți face cancer – rechin
să nu te betegești de salmonella
ca lupul iberic din Estrela
să-ți lepezi coada și în crăpătură
să te ascunzi – șopârlă sură
să-ți țeși sperm web – tarantulă
cimpanzeu, să dai non-stop din gură.
sau oare, mă întreb, nu e mai bine
să te re’ncarnezi etern în mari feline?
cui îi e mai bine, cui mai rău?
bacteriei din intestinul tău
sau ție
moștenitor de-antropică împărăție
judecător al lumii naturale
după propriile-ți umori morale?
iar astea nu cumva ți-s provocate
de mica intestină vietate?
dar oare-a cui soartă-i mai blândă
când existența toată ni-i bolândă?
și-a cui suferința mai gravă
într-o natură pururea bolnavă?
ce-i răul, ce e binele?
întreabă-ți în microscop globinele
și-n telescop quasarii
la intervale varii
întinse cât îi hăul:
ce-i binele, ce-i răul?
e antilopa gnu mai bună
ca leul care-aleargă s-o răpună?
e bine zoologul să-l împuște
până ca leul prada să își muște
sau dimpotrivă
decizia i-ar fi moral nocivă?
ții minte ce zicea poetu-ăla
că să distrugă nu vrea el corola
lumii cică de minuni?
mai mult de-atât nici eu nu pot să spun.
poate doar să repet scurta prelegere
pe care ne-a ținut-o însuși regele
cândva în vestiarul său:
să fie bine, să nu fie rău.
Articole din aceeași categorie
Romulus Bucur
Volumul de debut al Cătălinei Ceaușescu* este deschis de o empatică și lămuritoare prefață a lui Răzvan Țupa.
Roman Radu
Ofertant pe mai multe paliere interpretative, volumul Clivaj Fidelitate (Editura Cartier, colecția: Rotonda, 2025) e, restrâns la două vorbe...
Cornelia-Cătălina Lipcaliuc
bozgor bebop, cel mai recent volum de poezie al lui Robert Gabriel Elekes, publicat la Casa de Editură Max Blecher...
Romeo Aurelian Ilie
Dintru început aș spune că romanul Clarei Marinescu, Întunericul din mine, este de departe cel mai straniu roman pe care l-am citit în ultimii ani, cel puțin din literatură română. Și aceasta, din mai multe puncte de vedere.