
Karina Schragner
Fermoarul
Nopțile sunt făcute pentru dormit
Asta dacă nu ai un fermoar de desfăcut.
Ziua zbârnâie în timpane sunet de metal și plastic
Noaptea când totul tace
Descleștezi dinte cu dinte
În liniștea tot mai apăsătoare
Gemete lacrimi atrii și ventricule desprinse
Lumânarea
Stau în sicriu
Libertatea e universală
La fel ca bunătatea
Dar ce faci când ea e prinsă între patru lobi și o capsulă de sticlă?
Aș vrea să cred că măcar o termită e cu mine
Îmi legăn părul alb pe perna de satin
Și nici măcar termita nu mă vrea.
Articole din aceeași categorie
În egală măsură mă simt o extensie a ceea ce scriu, atâta timp cât scrisul e o prelungire tangibilă a sufletului meu.
Scrisul este principala mea formă de exprimare și singurul mediu în care pot fi eu însămi.
Prietenii îmi spun că sunt un om haotic și gălăgios, căruia nu-i este frică să-și exprime opinia sau să pună întrebări.
În timpul liber îmi place să ascult muzică (rock și folk), să mă duc la teatru și să scriu.