Valeriu Sepi, artist plastic, percuționist, scenograf, cunoscut melomanilor din întreaga țară (și) drept „căprarul“ formației Phoenix, s-a stins din viață.

La ceremonia de înmormântare a artistului, desfășurată în Cimitirul Eroilor din Timișoara, acesta a fost comemorat de o serie de prieteni și cunoscuți, iar Dorel Săndesc, managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Timișoara a rostit un discurs în cadrul căruia a mulțumit reprezentanților Mitropoliei Banatului pentru că s-au implicat în împlinirea ultimei dorințe a lui Valeriu Sepi, aceea de a fi înmormântat alături de fratele său, Nicu Covaci.

„Am avut șansa să-l descopăr și să mă apropii de el ca prieten în ultimii ani și, mai ales, în ultimele luni, prin suferința lui. O suferință care forjează în profunzime. Deși era un om puternic, am descoperit un suflet plin de emoție. Uriaș fiind, îmbrățișările lui durau și uneori aproape că te puteau strivi. De aceea, prietenia lui cu Nicu Covaci a fost una cu totul specială. Am întâlnit doi uriași, iar îmbrățișările lor puternice i-au înălțat. Au rămas astfel îmbrățișați pentru totdeauna. Ne bucurăm că am reușit să-i împlinim ultima dorință, aceea de a-și găsi odihna veșnică lângă fratele său de suflet, Nicu Covaci”, a spus Dorel Săndesc.

Membrii formației Phoenix au marcat momentul cu fragmente din melodia „Cocoșii Negri” interpretate la celebrele „capre”. Din cauza vremii nefavorabile, momentele comemorative pregătite de alți muzicieni au fost anulate.

Valeriu Sepi şi-a petrecut copilăria la Valcani, o localitate bănăţeană de lângă graniţa cu Iugoslavia. Numele său era cunoscut de-a lungul ţării încă de atunci, datorită unchiului Graţian Sepi (II), fotbalist în legendara echipă Ripensia Timişoara şi căpitan al „naţionalei” de fotbal. Valeriu însuşi a fost polisportiv, pasionat de atletism, canotaj şi box. După ce a absolvit Politehnica din Reşiţa, şi-a îndreptat atenţia înspre arta plastică la Timişoara, unde i-a avut profesori şi mentori pe Leon Vreme, Peter Jecza sau Deliu Petroiu. În 1968 se alătură lui Nicu Covaci şi Josef Kappl în „Phoenix”, concepând afişe pentru albumele formaţiei şi cântând la percuţie pe instrumente construite de el: capre sau tobe din piele de viţel. De aici s-a ales cu supranumele de „căprarul de la Phoenix”. În domeniul artelor vizuale, Valeriu Sepi a abordat cu succes pictura, desenul, sculptura sau designul. După mulți ani în care a locuit în Singapore, Valeriu Sepi s-a întors în Timișoara, considerând că nu a plecat vreodată de aici cu adevărat. Personalitatea şi talentul său i-au adus notorietate nu doar în Europa, ci şi în Asia, America de Sud sau Australia, lucrările sale aflându-se în muzee, galerii, colecţii particulare sau localuri din România, Germania, Singapore, Brazilia, Australia, Indonezia, Malaezia, Thailanda și Nepal. În luna aprilie a acestui an,  Valeriu Sepi a fost unul din invitații speciali ai concertului Phoenix care a avut loc la Filarmonica din Timișoara.