de pomană

acolo undeva
între lună și soare
aud o voce

tata mă strigă

fata mea
să nu dai de pomană la groapă
să nu mergi la vot
e deja mort
să bei doar ceai de calitate
din cana albastră
spartă-lipită

pământul e rece
acum când e toamnă
acoperă-mi cu frunze
sicriul descompus

dar te rog
să nu dai de pomană
nimic
niciodată

mască de unică folosință

toți zâmbesc
cu dinții împrumutați
de la reclame
și convingeri de sezon
în piață se vinde
bunătate la kilogram
proaspătă
adusă azi-dimineață
din depozitul de gesturi
aplauze
pentru cel care aplaudă primul
lacrimi
pentru cel care plânge mai tare
nimeni nu întreabă
de unde vin
stau în rând
cumpăr și eu
o mască nouă
pe cea veche
am lăsat-o
pe scaunul din autobuz
cineva o va purta
fără să știe
că e a mea

popas

se vinde tot
ce e de vânzare
se ucide tot
ce e de ucis
și viața poposește rușinată
în spatele ușilor de cristal

știu
îl caută pe Dumnezeu
șchioapătă
strigă
se sprijină
pe zorii zilei
mai aproape de moarte

zile cu tricoul alb

timpul turbat
din mâneca largă
a tricoului alb
acolo pe raft
râde

omul
tot vine
la magazinul din colț
să cumpere
tricoul alb
așezat pe raft
de timpul turbat

dosarul fără șină

cerul e plin
de nori administrativi
ploaia aduce documente
în trei exemplare
eu semnez
primul exemplar mă ucide
al doilea mă învie
al treilea
rămâne la dosar
undeva între nori și asfalt
viața mai trece
câteodată
se mai întoarce
să vadă dacă am observat
dosarul fără șină

2 în 2

două puncte
nasc
două puncte

primul punct ucide
realitatea din oglindă
al doilea punct învie

e întuneric
între puncte

blestemul lui RA

Nu-mi arunca inima
într-un lagăr de gânduri
poți să faci din ea
un borcan plin cu insecte
unele vii
altele moarte
pe care doar ploaia
își poartă sunetul morții
prin cioburi și sânge
în camera plină
stau
aștept
mă prefac

spun că mi-e bine

exit

ieri am adus întâmplări de departe

mă simt cu câteva țări mai tristă
detest ordinea din lucruri
ploaia din secetă
emoții cu fluturi

arsă de soarele convențional
mă-nghesui în propria persoană
să nu deranjez apusul

răsăritul e compromis

în palmă

am venit cu buzunarele goale
în piața aglomerată
unde se vinde tot ce nu mai trebuie
și ne trebuie tot ce se vinde
cineva a lăsat o umbră pe trotuar
n-am ridicat-o
e a altcuiva
sau a nimănui

în trecere

bună ziua
am trecut doar
să vă salut
din palmă
în miezul zilei
fără ornamente aurii
și falseturi
la țambal

am trecut doar
nu rămân