În port, lumina țiuie,
ricoșează lichidă.
Dinții ferăstrăului cad
peste gâtul de bronz
în miezul nopții.

Ellen Price,
balerina cu falduri turcoaz,
strămutată din Teatrul Regal Danez
pe o stâncă de granit.

Buclele tale, Ellen,
conuri din aliaj răsucite
peste umerii concavi ai Elinei Eriksen,
casnică și muză
pe care memoria nu o reține.

Sculptorul Edvard Eriksen contopește
cele două femei în trupul
încovoiat de așteptare al statuii.

25 aprilie 1964
Ai împlinit trei ani.
Intensitatea privirii tale,
umbrele mâinilor-pescăruși
se rotesc pe pereți.
La mii de kilometri,
Mica sirenă scâncește
după un semn de grijă.

În 1968, povestirile lui Andersen
apar la Editura Tineretului.
Ai împlinit șapte ani.
Cartea îți secționează respirația,
o greutate pe care pieptul tău
nu o poate susține.
Valurile, inflexiunile vocii,
o poveste despre sacrificiu,
închisă în glanda ta lacrimală.

În 2001, primesc
o casetă cu povestea Micii Sirene.
În sunetul mării,
o urmă din Ellen și Eline palpită
sub caleidoscopul de vopseluri activiste.

Mamă, să o redesenăm pe pereții casei,
să o mutăm din portul Copenhagăi
la Turnătorie.

În Østerbro, tresar când un vaporaș,
bandă magnetică, mă aduce din nou
în fața Micii sirene.