Nr.1 / 2026
( În curând ediția tipărită )
Carnavalul Nefericiților
Radu Dinulescu
Citeam în privirile lui Monique că era topită după el, deși era cu mai bine de zece ani mare decât el.
Oase
Mircea Pricăjan
Oameni de la celelalte mese au întors și ei capul, se uită parcă spre Andreea, unii au și ei telefoanele ridicate, fac poze, filmează.
Giacometti, pirat pe Mureș
Marius Pădurean
Pe când au ajuns comuniștii la ciolan, după ce regele și-a luat tălpășița, locuiam cu părinții sub vie...
Cultura negației sau negația culturii
Lajos Notaros
E vorba înainte de toate de autoritate. Autoritatea are trei surse tradiționale: puterea, competența sau priceperea și credința.
Zagamul
Gheorghe Schwartz
...nu uitați: dacă nu există un unic adevăr sigur, atunci nu există nicio minciună sigură!
Poezii din volumul inedit “Musa epigramática, celebratoria y satírica” – Fulgencio Martínez
Traduceri de Felix Nicolau și Dragoș Cosmin Popa
Am vrut să ating și să rețin valul, iar mâinile mi-au devenit râuri. Era o sculptură lichidă a divinei Venus.
“Aplauzele” – Aco Stanković
Traducere de Goran Mrakić
Luni, prima zi de după masacrul de la Timișoara, se povestea că au fost uciși peste o sută de demonstranți.
“Iarbă neagră” – Orcsik Roland
Traducere de Lajos Notaros
Compania din tren devine din ce în ce mai liniștită, sunt și eu plictisit să tot ascult cântările.
Despre exctincţia voluntară a speciei umane
Matei Vişniec
EA – Voi, bărbaţii, sunteţi principalii vinovaţi de toate porcăriile. Voi faceţi războaie, voi aveţi nevoie de sclavi, vouă vă place competiţia, voi aţi răvăşit planeta
Un arădean complex și complicat. Ioan Slavici patriot și/sau colaboraționist ?
Ioan Bolovan
Reevaluarea periodică a unor personalități controversate din trecut este o datorie a istoricilor fiindcă fiecare epocă are limitele sale documentare...
Ierarhie și grad în literatură
Felix Nicolau
E mult de discutat despre politica succesului ori despre succesul politicului în literatură.
Nevoia de independență și independența de nevoie
Victor Scoradeț
Cu vreo două decenii în urmă salutam cu un entuziasm exagerat apariția primului teatru independent din România. Părea un ACT de curaj.
TEATRUL: cum îl facem, de ce îl facem, pentru cine îl facem Îl mai facem?
Teodora Herghelegiu
Da, cum să nu-l mai facem!; desigur că-l facem – el e necesar, nu-i așa; el este vital, el este o componentă esențială a culturii unui popor
7 haiku
Robert Șerban
În cărți, litere tot mai mici. Ochi tot mai chiori. Lupe și lacrimi.
Cele o sută de nume ale dragostei
Bogdan O. Popescu
bby tzu, bby fru, bby flutu, bby sweet love, amour complet, ragazza del cuore, chica sensational, avaramu
Între dependență și resemnare: ce mai înseamnă să fii un Martir! contemporan
Paula Drăgulescu
În cele din urmă, Martir! se dovedește a fi mai puțin o odisee a fragmentării și mai mult una a reconcilierii.
The city holds my heart *
Andrei Petrea
Mereu am evitat să scriu despre autorul meu preferat, ca și cum dacă aș face-o, s-ar pierde ceva din conexiunea pe care o am cu el.
Becul luminos și cald
Timotej Vanko
O femeie tânără, în jur de 25 de ani, stă singură în beznă totală. Intunericul este atât de concentrat și de gros...
Viviana Andrieș
Scrisul este principala mea formă de exprimare și singurul mediu în care pot fi eu însămi.
Sonia Rafila
Prietenii îmi spun că sunt un om haotic și gălăgios, căruia nu-i este frică să-și exprime opinia sau să pună întrebări.
Muzica de lângă noi
Zoltan Varga
Unul din concertele memorabile din acest an în Timișoara i-a avut ca invitați pe cei de la Bijelo Dugme.
Fenomenul Brâncuși
Elena Ilash
Așadar, ce s-ar mai putea adăuga ca fiind inedit despre omul Brâncuși, despre devenirea sa ori despre arhitectura operei sale?
Noua substanță a viselor: A.I. în cinema
Tomas Arond
Nu demult, ideea în sine doar ne gâdila imaginația. Apoi a trecut cu nonșalanță granițele SF-ului.
Pasărea responsabilității: în căutarea unui umăr liber
Dan Roman
Responsabilitatea este o pasăre nestatornică. Nu pentru că n-ar fi de încredere. Explicația e alta: nu rămâne mult timp pe același umăr.
Drumul
Ștefan Caraman
Vântul nu bătea ci, mai degrabă, părea că veghează, ca o prezență fără trup respirând neatentă peste lucruri.
Cum se moare de înțelegere
Eugenia Crainic
Ion Marcu umbla prin sat purtând sub brațul drept o găină bleagă, pe care o forța să bea din când în când țuică de prună...
